Psalmul 118

PAMELA PANTEA·MONDAY, SEPTEMBER 25, 2017


1 Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, „căci în veac ţine îndurarea Lui!” 2 Să zică Israel: „Căci în veac ţine îndurarea Lui!” 3 Casa lui Aaron să zică: „Căci în veac ţine îndurarea Lui!” 4 Cei ce se tem de Domnul să zică: „Căci în veac ţine îndurarea Lui!” 5 În mijlocul strâmtorării, am chemat pe Domnul: Domnul m-a ascultat şi m-a scos la larg. 6 Domnul este de partea mea, nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă nişte oameni? 7 Domnul este ajutorul meu, şi mă bucur când îmi văd împlinită dorinţa faţă de vrăjmaşii mei. 8 Mai bine este să cauţi un adăpost în Domnul, decât să te încrezi în om; 9 mai bine să cauţi un adăpost în Domnul, decât să te încrezi în cei mari. 10 Toate neamurile mă înconjurau: în Numele Domnului, le tai în bucăţi. 11 Mă înconjurau, m-au împresurat, dar, în Numele Domnului, le tai în bucăţi. 12 M-au înconjurat ca nişte albine: se sting ca un foc de spini; în Numele Domnului, le tai în bucăţi. 13 Tu mă împingeai ca să mă faci să cad, dar Domnul m-a ajutat. 14 Domnul este tăria mea şi pricina laudelor mele; El m-a mântuit. 15 Strigăte de biruinţă şi de mântuire se înalţă în corturile celor neprihăniţi: dreapta Domnului câştigă biruinţa! 16 Dreapta Domnului se înalţă; dreapta Domnului câştigă biruinţa! 17 Nu voi muri, ci voi trăi şi voi povesti lucrările Domnului. 18 Domnul m-a pedepsit, da, dar nu m-a dat pradă morţii. 19 Deschideţi-mi porţile neprihănirii, ca să intru şi să laud pe Domnul. 20 Iată poarta Domnului: pe ea intră cei neprihăniţi. 21 Te laud, pentru că m-ai ascultat, pentru că m-ai mântuit! 22 Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului clădirii. 23 Domnul a făcut lucrul acesta, şi este o minunăţie înaintea ochilor noştri. 24 Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim în ea! 25 Doamne, ajută! Doamne, dă izbândă! 26 Binecuvântat să fie cel ce vine în Numele Domnului! Vă binecuvântăm din Casa Domnului. 27 Domnul este Dumnezeu şi ne luminează. Legaţi cu funii vita pentru jertfă şi aduceţi-o până la coarnele altarului! 28 Tu eşti Dumnezeul meu, şi eu Te voi lăuda; Dumnezeule, Te voi preamări. 29 Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!

I PETER 2: 9 - 10

Jacqueline King

But you are a chosen generation, a royal priesthood, a holy nation, His own special people, that you may proclaim the praises of Him who called you out of darkness into His marvelous light;
Who once were not a people but are now the people of God, who had not obtained mercy but now have obtained mercy.

Prophecy - September 24, 2017 Transcribed from audio

PAMELA PANTEA·MONDAY, SEPTEMBER 25, 2017


There are a people in Romania, who I have chosen. Who will become born again and know my Son. There are a people in Romania that are mine, who will walk in the gospel, and will walk and manifest my power throughout the land, saith the Lord of Host.

James 1:22-25

22 But be ye doers of the Word and not hearers only, deceiving your own selves.
23 For if any be a hearer of the Word and not a doer, he is like unto a man beholding his natural face in a mirror;
24 for he beholdeth himself, and then goeth his way and straightway forgetteth what manner of man he was.
25 But whoso looketh into the perfect law of liberty and continueth therein, he being not a forgetful hearer but a doer of the work, this man shall be blessed in his deed.

Matthew 25:14-30,

14 “For the Kingdom of Heaven is as a man traveling into a far country, who called his own servants and delivered unto them his goods.
15 And unto one he gave five talents, to another two, and to another one, to every man according to his several ability, and straightway took his journey.
16 Then he that had received the five talents went and traded with the same, and made them another five talents.
17 And likewise he that had received two, he also gained another two.
18 But he that had received one went and dug in the earth and hid his lord’s money.
19 After a long time the lord of those servants came and reckoned with them.
20 And so he that had received five talents came and brought the other five talents, saying, ‘Lord, thou deliveredst unto me five talents. Behold, I have gained beside them five talents more.’
21 His lord said unto him, ‘Well done, thou good and faithful servant. Thou hast been faithful over a few things; I will make thee ruler over many things. Enter thou into the joy of thy lord.’
22 “He also that had received two talents came and said, ‘Lord, thou deliveredst unto me two talents; behold, I have gained two other talents beside them.’
23 His lord said unto him, ‘Well done, good and faithful servant. Thou hast been faithful over a few things; I will make thee ruler over many things. Enter thou into the joy of thy lord.’
24 “Then he that had received the one talent came and said, ‘Lord, I knew thee, that thou art a hard man, reaping where thou hast not sown, and gathering where thou hast not strewed.
25 And I was afraid, and went and hid thy talent in the earth. Lo, there thou hast what is thine.’
26 His lord answered and said unto him, ‘Thou wicked and slothful servant, thou knewest that I reap where I sowed not, and gather where I have not strewed.
27 Thou ought therefore to have placed my money with the exchangers, and then at my coming I should have received mine own with interest.
28 Take therefore the talent from him, and give it unto him that hath ten talents.
29 For unto every one that hath shall be given, and he shall have abundance; but from him that hath not, shall be taken away even that which he hath.
30 And cast ye the unprofitable servant into outer darkness: there shall be weeping and gnashing of teeth.’

God Bless,

Pamela Pantea

Exhortation

When you are believing and walking in this gospel, adhering to the spirit of God. And Jesus is directing you to obey Him in a certain situation or situations, of course everything will hit you!

Well what if this isn't you, Lord? Well, what if it is?

Well, nobody is going to like what I'm doing, nobody is going to think it's God! I don't even think it's God! Yep, they won't! Yep, you don't!

I feel stupid doing this! Yep, I'm sure you do!

In John 5:41 Jesus said: I receive not honor from men.

John 5:44 Jesus said: How can ye BELIEVE, who receive honor one from another, and seek not the honor that cometh from God only?

God Bless,

Pamela Pantea

CROIRE A L'EVANGILE APPORTE LA VICTOIRE/Gospel Report/Français

PAMELA PANTEA·MONDAY, SEPTEMBER 25, 2017

Ce matin, à peu près à la même heure du programme en direct de Water of Life, j'ai ressenti un mal de tête. La douleur était au niveau de ma temple gauche et bientôt gagna ma machoire du meme côté, mes dents plus spécifiquement.

Pendant que j'écoutais le programme, je travaillais sur un texte qui devait etre mis sur FB. Tandis que je l'écrivais, la douleur est devenue plus forte. Je savais que je triomphais sur une activité démonique. Je continuais de prier et de méditer sur l'Evangile.

Après le programme j'ai parle à Keith au téléphone et je lui ai dit au sujet de mon mal de tête. II pria pour moi, une prière courte (ordonnant au démon ( a l'esprit) de partir), après nous avons raccroché.

J'ai mis le disc compact enregistré par Terry Mai, j'ai augmenté le volume considérablement, je me suis étendue sur mon lit et j'ai continué à méditer sur l'Evangile, mélangeant ma foi à celle de Terry, émanant des chansons( l'Onction).

Quelques minutes plus tard, le mal de tête avait disparu complètement. Je me suis relevée, prête pour la bataille ( bataille dans l'esprit bien sur).

Je remercie Dieu pour sa puissance qui a ressuscité Jesus.

Gloire a Dieu et a Son Agneau parfait.

Que notre Dieu Tout Puissant vous benisse.

Pamela

La Sanctification d'Elliot Hodge/Sanctification of Elliot Hodge introduced by D. Davidson - Français

La sanctification de Elliot Hodge, que vous trouverez ci-après en français, nous a été fait connaître par Doyle Davidson en Août 2012. Voici les propos de Doyle à ce sujet :

''En 1940 j'ai assisté à plusieurs sermons d'Elliot Hodge à l'église Redwood, située à l'intersection de la voie Jasper/Comté de Newton au Missouri. Toutefois, je ne l'ai jamais entendu témoigner de ce qui lui était arrivé lorsqu'il a perdu son bras. Ce témoignage encouragera très certainement toute personne qui croie en Dieu. Elliot Hodge était un jeune garçon rejeté des hommes, persécuté, critiqué et à qui l'on demandait d'aller voir ailleurs, cependant il semble qu'il n'ait jamais abandonné. Un jour Dieu est intervenu dans sa vie. Ce témoignage très certainement glorifie Dieu !

La page 18 témoigne de mon oncle Floyd et de mon grand-père Luther Davidson. L'un des deux a donné son sang à Elliot Hodge. C'est pour vous dire combien ma famille le connaissait. Je vous encourage à lire cette bibliographie avec un cœur et un esprit ouverts et que vous laissiez Dieu vous administrer.

Que Dieu vous bénisse. Doyle Davidson''

DoyleDavidson

The Sanctification of Elliot Hodge, which is being translated in French, was made known by Doyle Davidson in August 2012. The english version can be found at his website doyledavidson.com – posting index. Here is his personal testimony about Elliot Hodge:

''I heard Elliot Hodge speak several times in the 1940’s at Redwood Church, on the Jasper/Newton County line in Missouri. However I never heard him share this testimony of what happened when he lost his arm.  It will certainly encourage a person that is believing God. Elliot Hodge was as a young boy rejected of men, persecuted, criticized, told to go on someplace else, yet it doesn’t appear that Elliot ever gave up. One day God intervened into his life and this testimony most certainly gives Glory to God!

On page 18 there is a testimony about my Uncle Floyd and my grand father Luther Davidson. One or the other gave blood to Elliot Hodge. That’s how well my family knew him. I recommend you read this with an open heart and an open mind and let God minister to you.

God bless, Doyle Davidson''

LA SANCTIFICATION DE ELLIOT HODGE : Une esquisse de ma Vie

PREFACE

Salutations à tous les très chers saints du Très-Haut. Ils m'ont demandé de faire le récit de mon expérience à l'hôpital et de dire comment le merveilleux Dieu des Cieux a manifesté Sa très grande puissance pour me guérir alors que tout autre moyen avait échoué. Je voudrais commencer tout d'abord par vous faire une brève esquisse de ma vie dans le péché et ensuite vous dire comment Dieu m'a délivré du péché.

Je n'ai rien d'un écrivain, mais pour tous ceux qui sont intéressés, je souhaite décrire, sans ambages, ma vie ancrée dans le péché et la miraculeuse conversion que notre Seigneur et Sauveur Jésus a opéré en moi, et à qui je donne toute la gloire.

LE DÉBUT DE MES ERRANCES

Je suis né à Bluefield, en Virginie de l'Ouest, le vingt-six décembre 1885. J'étais le premier enfant de Monsieur et Madame George Hodge. Nous avons vécu dans cette région jusqu'à mes douze ans. Nous avons ensuite emménagé à l'Ouest de la Caroline du Nord quand mes parents se sont séparés. Un beau-père est alors venu s'installer à la maison et nous avons déménagé pour Evansville, dans l'Etat de l'Indiana. A partir de ce moment-là, nous n'avons pas cessé d'aller d'un endroit à un autre.

De l'Indiana, nous partîmes successivement en Illinois, au Missouri, en Arkansas, et au Kansas. C'est là que ma très chère maman est décédée en l'an 1904. Mon père biologique l'a survécu d'une année. Pour autant que je sache, tous les deux sont morts dans le péché, n'ayant jamais fait la paix avec Dieu. Je me suis retrouvé orphelin à presque dix-sept ans et avec un beau-père que je n'aimais pas et qui ne m'aimait pas non plus ; nous n'avions aucun terrain d'entente. C'est à partir de ce moment-là que ma carrière a commencé.

Ma mère est décédée le quatre février 1904, et j'ai quitté la maison le vingt-deux février suivant. Je suis parti à l'aventure quittant une petite ville nommée Litchfield, au Kansas, en direction du sud.

Je ne savais pas où aller, mais cela n'avait pas d'importance, je voulais simplement partir quelque part. Je me sentais un peu comme un sans domicile, sans ami, n'ayant personne vers qui me tourner pour me conseiller. J'ai ressenti ce que David a dit ressentir dans le Psaume 142:4 :''Regarde à droite ... tout refuge est perdu pour moi ;il n'y a personne qui s'enquière de mon âme.'' J'ai dérivé vers le sud sans aucun but précis, puis enfin je me suis arrêté dans une petite ville connue sous le nom de Neosho, au Missouri.

J'y ai travaillé là quelques jours pour la société de déménagement C. C. Peterson, une ancienne connaissance de la famille. Ayant toujours la fièvre de rouler ma bosse, comme certains disent, sans amis dans le monde et ne sachant pas comment me lier d'amitié, je suis reparti cette fois-ci vers la ville Denning, en Arkansas. Nous y avions vécu auparavant quand j'étais un jeune garçon, et j'ai pensé que peut être je pourrais y rencontrer quelqu'un que je connaisse. Là, j'ai entrepris un travail à la mine qui fabriquait des bornes de route. Mais je sentais que je devais continuer ma route sans jamais vouloir m'arrêter. Personne ne se souciait de moi. J'avais reçu très peu de mots de gentillesse à mon égard depuis la mort de ma maman, et à ce stade de ma vie, j'ai commencé à prendre conscience de ce que représente une maman dans la vie d'un garçon ou d'une fillette. Sans maison, sans aucun endroit où aller, et sans vraiment d'amis, j'ai décidé de poursuivre mon chemin.

Ecoutez, si vous n'avez jamais connu une telle condition, vous ne pouvez pas comprendre l'attente qui remplit le cœur d'un garçon qui se trouve sans domicile, sans ami sur ce très grand cercle qu'est la terre. Donc, sans aucun but précis, vers les trois heures de l'après-midi, je suis allé au siège de la société minière qui m'employait nommée ''Coal and Coke Company'' et j'ai terminé mon contrat, empoché mon salaire et j'ai repris une fois de plus mon chemin d'errance.

PLANUL LUI DUMNEZEU PENTRU ÎMPĂCARE/GOD’S PLAN OF RECONCILIATION by Doyle Davidson Chapter 4 Part 1 română/engleză

Asemănarea Păcatului Lui Adam, Capitolul 4, Partea 1

După ce Dumnezeu a distrus pământul și oamenii ce erau pe pământ, a început șă își pună în aplicare planul de înpăcare. În Geneza, capitolul 1, El a creat cerurile și pământul, iar în Geneza, capitolul 2, El l-a creat pe Adam.

Geneza 2:7 începe:

Atunci Domnul Dumnezeu l-a modelat pe Adam din țărâna pământului și a suflat în nările lui suflare de viață; iar omul a devenit un suflet viu.

Dumnezeu l-a modelat pe om din țărâna pământului. Dumnezeu a modelat un om din țărâna și El a suflat în nările lui suflare de viață.

Dacă voi credeți că Dumnezeu nu are nicio putere creativă, încercați să creați ceva ce arată ca un om, să creați asta din țărână și să vedeți cât de multă viață puteți sulfa spre el.

Țin minte ceva de acum câțiva ani, atunci când Dumnezeu a început șă Își verse Duhul în trupul meu prin duhul meu. Trupului meu nu îi păsa de revăsarea Duhului Domnului. Isus mă învăța despre cum să schimb burduful vechi cu unul nou, iar mie îmi era teamă de puterea supranaturală a Lui Dumnezeu.

Dumnezeu mi-a spus într-o zi: “Acel Duh din tine nu îți va face rău. Acel Duh este viața, nu moartea. Nu te teme.”

Din acea zi am început să Îl cred și să am încredere în Dumnezeu. De atunci mi-a fost mult mai ușor să mă umplu de Duh și să merg în Duh.

Uitați-vă din nou la Geneza 2:7-8:

Atunci Domnul Dumnezeu l-a modelat pe Adam din țărâna pământului și a suflat în nările lui suflare de viață; iar omul a devenit un suflet viu (v. 7).

Apoi, Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, și a pus acolo pe omul pe care-l făcuse (v. 8).

Dumnezeu l-a pus pe om în Eden. Nu l-a modelat, i-a dat pământul, iar apoi a spus: “Ia-l și mergi oriunde brei să mergi.” Încă de la apariție, de la începuturile lui Adam, Dumnezeu a avut un plan pentru om--Dumnezeu a intenționat să domnească oamenii și să îi conducă prin Duhul Său. Și încă face acest lucru.

Să continuăm cu versetul 9:

Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi, plăcuți la vedere și buni la mâncare, și pomul vieții în mijlocul grădinii, și pomul cunoașterii binelui și răului (v. 9).

Dumnezeu a creat pomul vieții și pomul cunoașterii binelui și răului.

Uitați-vă acum la Geneza 2:15-17:

Domnul Dumnezeu a luat pe om și l-a așezat în grădina Edenului ca s-o lucreze și s-o păzească (v. 15).

Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: Poți să mănânci, după plăcere, din orice pom din grădină (v. 16):

Dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit (v. 17).

Luați în considerare ce a spus Dumnezeu. În versetul 9, El a creat un pom al vieții în mijlocul grădinii. Nu i-a spus lui Adam să nu mănânce din el. Ba chiar i-a spus că poate să mănânce.

A spus în versetul 16: “...Poți să mănânci, după plăcere, din orice pom din grădină.” Aici era inclus și pomul vieții.

În versetul 17, El a spus: “Dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit.” În alte cuvinte, aceasta a fost ziua în care omul a început să aibă probleme.

Dumnezeu Își Face Robii Să Stea În Picioare

Țineți minte ce a spus Pavel lui Timotei în II Timotei 2:7:

Înțelege ce-ți spun; Domnul îți va da pricepere în toate lucrurile.

Dacă acceptați ce vă arată Dumnezeu, atunci veți vedea că Dumnezeu a avut un plan încă de la început și că planul Lui includea căderea lui Adam.

Uitați-vă la Isaia 42:1:

Iată Robul Meu, pe care-L sprijin, Alesul Meu, în care Își găsește plăcere sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El; El va vesti neamurilor judecata.

Acest verset spune că Dumnezeu L-a sprijinit pe Isus. Știați asta? Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov L-a sprijinit pe Isus.

Mergeți la Romani 14:4:

Mergeți la Romani 14:4: ci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpânului său, totuși va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească pentru ca să stea.

Dumnezeu L-a făcut pe Isus să stea în picioare și Dumnezeu poate să ne facă și pe noi stăm în picioare. Dacă ar fi vrut, l-ar fi putut face și pe Adam să stea în picioare. Planul Lui Dumnezeu a fost ca Adam să cadă, totuși, pentru ca toți oamenii să poată fi mai apoi împăcați cu El.

Pomul Cunoașterii Binelui Și Răului

Mergeți acum la Geneza 3:1-2:

Șarpele era mai șiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: “Să nu mâncați din toți pomii din grădină” (v. 1)?

Femeia a răspuns șarpelui: Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină (v. 2):

Ce a spus Satana? “Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: <Să nu mâncați din toți pomii din grădină>?” Credeți că Satana nu știa ce a spus Dumnezeu? Și totuși, oamenii vor spune că Satana nu poate ști ce faceți decât dacă spuneți cu voce tare.

Ei bine, poate că Dumnezeu i-a vorbit cu voce tare lui Adam. În orice caz, diavolul știa ce a spus El.

Uitați-vă la versetele 2-3:

Femeia a răspuns șarpelui: Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină (v. 2):

Dar, despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: Să nu mâncați din el și nici să nu vă atingeți de el, ca să nu muriți (v. 3).

Ce i-a spus Dumnezeu lui Adam în Geneza 2:17?

...căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit.

Adam i-a spus Evei ce i-a spus Tatăl lui.

The Similitude Of Adam’s Transgression, by Doyle Davidson, Chapter 4 Part 1

After God destroyed the earth and the men who were on it, He put His plan of reconciliation into effect. In Genesis chapter 1, He created the heaven and the earth, and in Genesis chapter 2, He created Adam.

Genesis 2:7 begins:

And the Lord God formed man of the dust of the ground, and breathed into his nostrils the breath of life; and man became a living soul.

God formed man of the dust of the ground. Consider that. God formed a man with dust, then He breathed into his nostrils the breath of life.

If you think God does not have any creative power, try to form something yourself that looks like a man, made out of dust, and see how much life you can breathe into it.

I remember one time several years ago, when God was beginning to pour His Spirit into my body through my spirit. My body did not care for the outpouring of the Spirit of God. Jesus was teaching me about changing my old wineskin into a new one, and I was afraid of the supernatural power of God.

God said to me one day, “That Spirit in you is not going to harm you. That Spirit is life, not death. Don’t be afraid.”

From that day on, I began to believe that and trust God. Since that time, it has been much easier to be filled with the Spirit and walk in the Spirit.

Look again at Genesis 2:7-8:

And the Lord God formed man of the dust of the ground, and breathed into his nostrils the breath of life; and man became a living soul (v. 7).

And the Lord God planted a garden eastward in Eden; and there he put man whom he had formed (v. 8).

God put man in Eden. He did not form man, give him the earth, and say, “Take off, and go where you want to go.” From the very outset, beginning with Adam, God had a plan for man--that God intended to rule over men and lead them by His Spirit. And He still does.

Continue with verse 9:

And out of the ground made the Lord God to grow every tree that is pleasant to the sight, and good for food; the tree of life also in the midst of the garden, and the tree of knowledge of good and evil (v. 9).

God created the tree of life and the tree of knowledge of good and evil.

Now, look at Genesis 2:15-17:

And the Lord God took the man, and put him into the garden of Eden to dress it and to keep it (v. 15).

And the Lord God commanded the man, saying, Of every tree of the garden thou mayest freely eat (v. 16):

But of the tree of the knowledge of good and evil, thou shalt not eat of it: for in the day that thou eatest thereof thou shalt surely die (v. 17).

Consider what God said. In verse 9, He created a tree of life in the midst of the garden. He did not tell Adam not to eat from it. In fact, He said that he could.

He said in verse 16, “...Of every tree of the garden thou mayest freely eat.” That included the tree of life.

In verse 17, He said, “But of the tree of the knowledge of good and evil, thou shalt not eat of it: for in the day that thou eatest thereof thou shalt surely die.” In other words, that is the day man got in trouble.

God Makes His Servant Stand

Keep in mind what Paul said to Timothy in II Timothy 2:7:

Consider what I say; and the Lord give thee understanding in all things.

If you can accept what God is showing you, you will see that God had a plan from the beginning and that His plan included the fall of Adam.

Look at Isaiah 42:1:

Behold my servant, whom I uphold; mine elect, in whom my soul delighteth; I have put my spirit upon him: he shall bring forth judgement to the Gentiles.

This verse says that God upheld Jesus. Did you know that? The God of Abraham, Isaac, and Jacob upheld Jesus.

Turn to Romans 14:4:

Who art thou that judgest another man’s servant? to his own master he standeth or falleth. Yea, he shall be holden up: for God is able to make him stand.

God made Jesus stand, and God can make us stand. If He had wanted, He could have made Adam stand. God’s plan was for Adam to fall, however, so that all men could be reconciled to Him.

The Tree of the Knowledge of Good and Evil

Now, turn to Genesis 3:1-2:

Now the serpent was more subtil than any beast of the field which the Lord God had made. And he said unto the woman, Yea, hath God said, Ye shall not eat of every tree of the garden (v. 1)?

And the woman said unto the serpent, We may eat of the fruit of the trees of the garden (v. 2):

What did Satan say? “Hath God said, Ye shall not eat of every tree of the garden?” Do you think Satan does not know what God says? Yet, people will say that Satan cannot know what you are doing unless you speak it aloud.

Well, maybe God spoke aloud to Adam. In any event, the devil knew what He said.

Look at verses 2-3:

And the woman said unto the serpent, We may eat of the fruit of the trees of the garden (v. 2):

But of the fruit of the tree which is in the midst of the garden, God hath said, Ye shall not eat of it, neither shall ye touch it, lest ye die (v. 3).

What did God say to Adam in Genesis 2:17?

...for in the day that thou eatest thereof thou shalt surely die.

Adam had told Eve what the Father had told him.

Pamela Pantea

Jésus a Fait la Volonté du Père/Jesus did the Father's Will by Doyle Davidson, chapt. 6 - Français/English

Chapitre 6 - Jésus jugeait selon qu'Il entendait

Jean 5:30, Jésus dit :

Je ne peux rien faire, moi, de moi-même ; je juge selon ce que j'entends, et mon jugement est juste ; car je ne cherche pas ma volonté, mais la volonté du Père qui m'a envoyé.

Au cours des années 1970, Dieu m'a élevé apôtre et prophet. C'est alors qu'Il a commencé à juger par ma bouche. J'étais très inquiet, car venant d'une famille Chrétienne, ma mère, tout comme la plupart des Baptistes, connaissait assurément le verset de Matthieu 7:1 qui dit : ''Ne juges pas, afin de ne pas être jugé.''

Je savais qu'en jugeant je pouvais m'attirer des ennuis. C'est pour cela que je ne voulais pas prendre part au jugement du peuple de Dieu ni de quiconque d'ailleurs.

Puis j'ai vu que Jésus a dit : ''Selon que j'entends, je juge.'' Depuis j'ai appris à marcher dans l'Esprit et à obéir à Dieu. Des gens viennent à moi avec toutes sortes de paroles rebelles, faisant toutes sortes de choses, et j'ignore ce qu'ils font ou disent. Puis soudainement, la mauvaise personne vient avec un mauvais esprit, et la puissance de Dieu jaillit de mon cœur, et comme j'entends, je juge et je parle.

Au début des années 1970, un prédicateur et sa femme, remplis de l'Esprit, m'ont un jour demandé d'enseigner la Bible. C'est ce que je fis. Dans cette église, il y avait un homme, un ancien étudiant à l'Université de Yale, qui pensait être envoyé de Dieu. Mais ce n'était qu'un de ces ministres charismatiques, perdu en Amérique, allant un peu partout et essayant de trouver un lieu de résidence.

Ce pasteur et sa femme voulaient que j'enseigne dans leur église, mais uniquement selon leur voie. Ils ne souhaitaient pas que j'enseigne la plénitude du conseil de Dieu.

Un jour, alors que j'étais avec eux, la puissance de Dieu s'est manifestée brusquement en moi, et comme une épée à double tranchants, a tancé par ma bouche ce pasteur avec une dizaine de mots tout au plus. Cet homme de Yale, m'a dit : ''Vous avez beaucoup d'amertume en vous. Vous devez pardonner les gens religieux.'' Ce jour-là, j'ai pensé en moi-même : ''Et bien, si tel est le cas, qu'il en soit ainsi.''

Mais je savais au plus profond de moi-même d'où venaient les paroles que j'avais prononcées. Alors Dieu a commencé à m'administrer : ''Ce n'est pas toi. C'est Moi en toi. C'est Moi en toi, qui juge les esprits de ces gens.''

Depuis, et durant toute leur vie d'ailleurs, ce pasteur et sa femme ont connu de nombreux ennuis tout simplement parce qu'ils ont essayé d'arrêter la voie de Dieu.  Les gens qui pensent pouvoir un instant résister la voie du Saint Esprit ne sont pas très intelligents.

Le Jugement de Jésus était Juste

Regardez encore Jean 5:30 : … Je juge selon ce que j'entends, et mon jugement est juste ; car je ne cherche pas ma volonté, mais la volonté du Père qui m'a envoyé.

Jésus est notre exemple. C'est ici l'objet de notre discussion – comment Il s'est conduit sur la terre, comment Il a communiqué avec le Père, comment Il était toujours mené par l'Esprit, comment il a toujours accompli les oeuvres qu'il voyait Son Père faire, comment Il a toujours su que le Père l'entendait et comment Il a fait uniquement les choses qui plaisent au Père. Le jugement fait partie des actions de Jésus.

Si vous marchez par l'Esprit de Dieu, le jugement se manifestera par votre bouche. Toutefois, si vous marchez dans la chair, votre jugement sera injuste parce qu'il est de la chair. Mais si vous marchez par l'Esprit, alors tout comme Jésus a dit ici :

…Mon jugement est juste ; car je ne cherche pas ma volonté, mais la volonté du Père qui m'a envoyé (v. 30).

Si vous cherchez la volonté du Père, votre jugement sera juste, car si vous cherchez Sa volonté, alors vous jugerez seulement selon ce que vous entendrez.

Le Jugement de Dieu commence par Sa Maison

J'ai commencé à voir que le jugement viendra de la bouche de quiconque obéit à Dieu, qu'il soit dans le ministère d'un apôtre, prophète, pasteur, enseignant ou évangéliste. Vous pouvez voir, dans le livre des Actes, au chapitre cinq, comment l'apôtre Pierre a jugé Ananias et Sapphira. Ils sont morts tous les deux.

Vous pouvez voir dans les Actes, au chapitre 13, comment Elymas, un faux prophète, essayait de détourner de la foi le proconsul de Paphos. Paul a dit : ''Et maintenant voici la main du Seigneur est sur toi, et tu seras aveugle, sans voir le soleil pour un temps'' et l'homme a été aveugle pour un temps. Alors le proconsul, voyant ce qui était arrivé, crut, étant saisi par la doctrine du Seigneur.

Vous pouvez voir au chapitre 12, des Actes, comment le Roi Hérode a tué Jacques et ensuite comment il a essayé d'en faire de même avec Pierre. Un jour, alors que Hérode faisait un discours, un ange du Seigneur l'a frappé et il est mort.

Le Jugement est pour la Correction

Le jugement est dans la bouche du peuple de Dieu. Le jugement n'est pas en condamnation mais en correction. Toutefois, la correction peut aller jusqu'à la mort des gens lorsque ceux-ci refusent de l'accepter.

Ce n'est pas ce qui est enseigné en Amérique. On entend des prédicateurs qui essayent de nous rendre coupable, en enseignant : ''Repentez-vous sinon vous irez en enfer.'' Cela n'a rien à voir avec mes paroles. Je vous parle de l'obéissance à l'Esprit de Dieu.

Laissez-moi vous dire ceci concernant l'Esprit de Dieu. 1 Pierre 4:17 dit que le jugement commence par la maison de Dieu.  Le jugement est instantané et il a pour but de causer la crainte de Dieu dans le coeur des hommes.

Le jugement de Dieu a commencé aux USA dans la maison de Dieu. En 1986, Dieu m'a dit : ''L'ignorance avec laquelle les prédicateurs américains prélèvent les offrandes, je l'ai ignoré. Mais à présent je leur commande, partout, de se repentir.''   Si vous effectuez quelques vérifications, vous verrez que des ministères ont commencé à connaître des problèmes financiers depuis Janvier 1986.  Et vous en verrez bien d'autres, si ils ne se repentent pas de leurs voies.

JESUS DID THE FATHER’S WILL, Chapter 6, Jesus Judged as He Heard

In John 5:30, Jesus says:

I can of mine own self do nothing: as I hear, I judge: and my judgment is just; because I seek not mine own will, but the will of the Father which hath sent me.

I remember during the 1970's, when God began to raise me up as an apostle and prophet, God started judging out of my mouth.  I was concerned, because I grew up in a Christian home, and my mother certainly knew Matthew 7:1: "Judge not, that ye be not judged," as most Baptists do.

I knew that I could get in trouble judging, and I did not want any part of it.  I did not want to be involved in judging God's people or anyone else.

Then I saw that Jesus said: "As I hear, I judge."  Since I have learned to walk in the Spirit and obey God, people come up to me making all kinds of rebellious statements, doing all kinds of rebellious acts, and I ignore what they are saying and doing. Then, all of a sudden, the wrong person will come in the wrong spirit, and the power of God in me will leap up out of my heart, and as I hear, I judge, and I speak.

One time in the early 1970's, a Spirit-filled preacher and his wife asked me to teach the Bible in their church.  So I did.  A man from Yale University was also at that church.  That man thought God had sent him, but he was simply a charismatic minister loose in America, running around trying to find a place to reside.

The pastor and his wife wanted me to teach in their church, but they did not want me to teach the full counsel of God.  They wanted me to teach their way.

I was with them one day, and suddenly the power of God came up out of my mouth, sharper than a two-edged sword, and rebuked that pastor with about ten words.  The man from Yale said, "You have lots of bitterness in you.  You need to forgive religious people."  I thought, "Well, if I do, I do."

ButI knew that what I had said came from deep inside me, and God began to minister to me:  "It is not you.  That is Me in you.  That is Me in you, judging the spirits in those people."

In any event, that pastor and his wife have been in trouble most if not all of their lives since then, because they tried to stop the move of God.  People who think for one minute that they can resist the move of the Holy Spirit are not very intelligent.

Jesus' Judgment Was Just

Look again at John 5:30: …As I hear, I judge: and my judgment is just; because I seek not mine own will, but the will of the Father which hath sent me.

Jesus is your example.  That is what we are talking about--how He conducted Himself on this earth, how He communed with the Father, how He was always led by the Spirit, how He always did what He saw the Father doing, how He always knew the Father heard Him, and how He only did the things that pleased the Father.  Judgment was part of what Jesus did.

If you are walking in the Spirit, judgment will come out of your mouth. If you are walking in the flesh, however, your judgment will be in the flesh, and it will not be just.  If you are walking in the Spirit, then as Jesus said here:

…My judgment is just; because I seek not mine own will, but the will of the Father which hath sent me (v. 30).

If you are seeking the will of the Father, your judgment will be just, because if you are seeking His will, you will only judge as you hear.

Judgment Begins at the House of God

I have come to see that anyone who obeys God, if he is in the apostle's, prophet's, pastor's, teacher's, or evangelist's ministry, will have judgment coming out of his mouth.  You can see in the fifth chapter of the book of Acts that the apostle Peter judged Ananias and Sapphira, and they died.

You can see in Acts chapter 13 that Elymas, the false prophet, was trying to turn the deputy of Paphos from the faith.  Paul said, "The hand of the Lord is upon thee, and thou shalt be blind, not seeing the sun for a season," and the man was blinded for a season. When the deputy saw what was done, he believed, being astonished at the doctrine of the Lord.

You can see in the 12th chapter of Acts that King Herod had James killed and proceeded after Peter.  One day Herod was speaking, and an angel of the Lord smote him, and he died.

Judgment Is for Correction

Judgment is in the mouth of God's people.  Judgment is not for condemnation; it is for correction.  However, correction can be to the point of death, if people are not willing to accept it.

We have not heard that taught in America.  We have heard preachers trying to make us guilty, preaching, "Repent, or go to hell." That is not what I am talking about.  I am talking about obeying  the Spirit of God.

Let me tell you something about de Spirit of God.  I Peter 4:17 says that judgement begins at the house of God. Judgement is instant, and it occurs so that people might fear God.

Judgement has begun in the house of God in the United States of America. In 1986, God said to me, ''The way that American preachers take up offerings, this ignorance I have winked at. But now I command them to repent everywhere.''  If you will check, you will find that the financial problems that ministries experienced began in January 1986.  And you will see more ministries with problems unless they repent.