Asemănarea Păcatului Lui Adam, Capitolul 4, Partea 1
După ce Dumnezeu a distrus pământul și oamenii ce erau pe pământ, a început șă își pună în aplicare planul de înpăcare. În Geneza, capitolul 1, El a creat cerurile și pământul, iar în Geneza, capitolul 2, El l-a creat pe Adam.
Geneza 2:7 începe:
Atunci Domnul Dumnezeu l-a modelat pe Adam din țărâna pământului și a suflat în nările lui suflare de viață; iar omul a devenit un suflet viu.
Dumnezeu l-a modelat pe om din țărâna pământului. Dumnezeu a modelat un om din țărâna și El a suflat în nările lui suflare de viață.
Dacă voi credeți că Dumnezeu nu are nicio putere creativă, încercați să creați ceva ce arată ca un om, să creați asta din țărână și să vedeți cât de multă viață puteți sulfa spre el.
Țin minte ceva de acum câțiva ani, atunci când Dumnezeu a început șă Își verse Duhul în trupul meu prin duhul meu. Trupului meu nu îi păsa de revăsarea Duhului Domnului. Isus mă învăța despre cum să schimb burduful vechi cu unul nou, iar mie îmi era teamă de puterea supranaturală a Lui Dumnezeu.
Dumnezeu mi-a spus într-o zi: “Acel Duh din tine nu îți va face rău. Acel Duh este viața, nu moartea. Nu te teme.”
Din acea zi am început să Îl cred și să am încredere în Dumnezeu. De atunci mi-a fost mult mai ușor să mă umplu de Duh și să merg în Duh.
Uitați-vă din nou la Geneza 2:7-8:
Atunci Domnul Dumnezeu l-a modelat pe Adam din țărâna pământului și a suflat în nările lui suflare de viață; iar omul a devenit un suflet viu (v. 7).
Apoi, Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, și a pus acolo pe omul pe care-l făcuse (v. 8).
Dumnezeu l-a pus pe om în Eden. Nu l-a modelat, i-a dat pământul, iar apoi a spus: “Ia-l și mergi oriunde brei să mergi.” Încă de la apariție, de la începuturile lui Adam, Dumnezeu a avut un plan pentru om--Dumnezeu a intenționat să domnească oamenii și să îi conducă prin Duhul Său. Și încă face acest lucru.
Să continuăm cu versetul 9:
Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi, plăcuți la vedere și buni la mâncare, și pomul vieții în mijlocul grădinii, și pomul cunoașterii binelui și răului (v. 9).
Dumnezeu a creat pomul vieții și pomul cunoașterii binelui și răului.
Uitați-vă acum la Geneza 2:15-17:
Domnul Dumnezeu a luat pe om și l-a așezat în grădina Edenului ca s-o lucreze și s-o păzească (v. 15).
Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: Poți să mănânci, după plăcere, din orice pom din grădină (v. 16):
Dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit (v. 17).
Luați în considerare ce a spus Dumnezeu. În versetul 9, El a creat un pom al vieții în mijlocul grădinii. Nu i-a spus lui Adam să nu mănânce din el. Ba chiar i-a spus că poate să mănânce.
A spus în versetul 16: “...Poți să mănânci, după plăcere, din orice pom din grădină.” Aici era inclus și pomul vieții.
În versetul 17, El a spus: “Dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit.” În alte cuvinte, aceasta a fost ziua în care omul a început să aibă probleme.
Dumnezeu Își Face Robii Să Stea În Picioare
Țineți minte ce a spus Pavel lui Timotei în II Timotei 2:7:
Înțelege ce-ți spun; Domnul îți va da pricepere în toate lucrurile.
Dacă acceptați ce vă arată Dumnezeu, atunci veți vedea că Dumnezeu a avut un plan încă de la început și că planul Lui includea căderea lui Adam.
Uitați-vă la Isaia 42:1:
Iată Robul Meu, pe care-L sprijin, Alesul Meu, în care Își găsește plăcere sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El; El va vesti neamurilor judecata.
Acest verset spune că Dumnezeu L-a sprijinit pe Isus. Știați asta? Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov L-a sprijinit pe Isus.
Mergeți la Romani 14:4:
Mergeți la Romani 14:4: ci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpânului său, totuși va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească pentru ca să stea.
Dumnezeu L-a făcut pe Isus să stea în picioare și Dumnezeu poate să ne facă și pe noi stăm în picioare. Dacă ar fi vrut, l-ar fi putut face și pe Adam să stea în picioare. Planul Lui Dumnezeu a fost ca Adam să cadă, totuși, pentru ca toți oamenii să poată fi mai apoi împăcați cu El.
Pomul Cunoașterii Binelui Și Răului
Mergeți acum la Geneza 3:1-2:
Șarpele era mai șiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: “Să nu mâncați din toți pomii din grădină” (v. 1)?
Femeia a răspuns șarpelui: Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină (v. 2):
Ce a spus Satana? “Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: <Să nu mâncați din toți pomii din grădină>?” Credeți că Satana nu știa ce a spus Dumnezeu? Și totuși, oamenii vor spune că Satana nu poate ști ce faceți decât dacă spuneți cu voce tare.
Ei bine, poate că Dumnezeu i-a vorbit cu voce tare lui Adam. În orice caz, diavolul știa ce a spus El.
Uitați-vă la versetele 2-3:
Femeia a răspuns șarpelui: Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină (v. 2):
Dar, despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: Să nu mâncați din el și nici să nu vă atingeți de el, ca să nu muriți (v. 3).
Ce i-a spus Dumnezeu lui Adam în Geneza 2:17?
...căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit.
Adam i-a spus Evei ce i-a spus Tatăl lui.
The Similitude Of Adam’s Transgression, by Doyle Davidson, Chapter 4 Part 1
After God destroyed the earth and the men who were on it, He put His plan of reconciliation into effect. In Genesis chapter 1, He created the heaven and the earth, and in Genesis chapter 2, He created Adam.
Genesis 2:7 begins:
And the Lord God formed man of the dust of the ground, and breathed into his nostrils the breath of life; and man became a living soul.
God formed man of the dust of the ground. Consider that. God formed a man with dust, then He breathed into his nostrils the breath of life.
If you think God does not have any creative power, try to form something yourself that looks like a man, made out of dust, and see how much life you can breathe into it.
I remember one time several years ago, when God was beginning to pour His Spirit into my body through my spirit. My body did not care for the outpouring of the Spirit of God. Jesus was teaching me about changing my old wineskin into a new one, and I was afraid of the supernatural power of God.
God said to me one day, “That Spirit in you is not going to harm you. That Spirit is life, not death. Don’t be afraid.”
From that day on, I began to believe that and trust God. Since that time, it has been much easier to be filled with the Spirit and walk in the Spirit.
Look again at Genesis 2:7-8:
And the Lord God formed man of the dust of the ground, and breathed into his nostrils the breath of life; and man became a living soul (v. 7).
And the Lord God planted a garden eastward in Eden; and there he put man whom he had formed (v. 8).
God put man in Eden. He did not form man, give him the earth, and say, “Take off, and go where you want to go.” From the very outset, beginning with Adam, God had a plan for man--that God intended to rule over men and lead them by His Spirit. And He still does.
Continue with verse 9:
And out of the ground made the Lord God to grow every tree that is pleasant to the sight, and good for food; the tree of life also in the midst of the garden, and the tree of knowledge of good and evil (v. 9).
God created the tree of life and the tree of knowledge of good and evil.
Now, look at Genesis 2:15-17:
And the Lord God took the man, and put him into the garden of Eden to dress it and to keep it (v. 15).
And the Lord God commanded the man, saying, Of every tree of the garden thou mayest freely eat (v. 16):
But of the tree of the knowledge of good and evil, thou shalt not eat of it: for in the day that thou eatest thereof thou shalt surely die (v. 17).
Consider what God said. In verse 9, He created a tree of life in the midst of the garden. He did not tell Adam not to eat from it. In fact, He said that he could.
He said in verse 16, “...Of every tree of the garden thou mayest freely eat.” That included the tree of life.
In verse 17, He said, “But of the tree of the knowledge of good and evil, thou shalt not eat of it: for in the day that thou eatest thereof thou shalt surely die.” In other words, that is the day man got in trouble.
God Makes His Servant Stand
Keep in mind what Paul said to Timothy in II Timothy 2:7:
Consider what I say; and the Lord give thee understanding in all things.
If you can accept what God is showing you, you will see that God had a plan from the beginning and that His plan included the fall of Adam.
Look at Isaiah 42:1:
Behold my servant, whom I uphold; mine elect, in whom my soul delighteth; I have put my spirit upon him: he shall bring forth judgement to the Gentiles.
This verse says that God upheld Jesus. Did you know that? The God of Abraham, Isaac, and Jacob upheld Jesus.
Turn to Romans 14:4:
Who art thou that judgest another man’s servant? to his own master he standeth or falleth. Yea, he shall be holden up: for God is able to make him stand.
God made Jesus stand, and God can make us stand. If He had wanted, He could have made Adam stand. God’s plan was for Adam to fall, however, so that all men could be reconciled to Him.
The Tree of the Knowledge of Good and Evil
Now, turn to Genesis 3:1-2:
Now the serpent was more subtil than any beast of the field which the Lord God had made. And he said unto the woman, Yea, hath God said, Ye shall not eat of every tree of the garden (v. 1)?
And the woman said unto the serpent, We may eat of the fruit of the trees of the garden (v. 2):
What did Satan say? “Hath God said, Ye shall not eat of every tree of the garden?” Do you think Satan does not know what God says? Yet, people will say that Satan cannot know what you are doing unless you speak it aloud.
Well, maybe God spoke aloud to Adam. In any event, the devil knew what He said.
Look at verses 2-3:
And the woman said unto the serpent, We may eat of the fruit of the trees of the garden (v. 2):
But of the fruit of the tree which is in the midst of the garden, God hath said, Ye shall not eat of it, neither shall ye touch it, lest ye die (v. 3).
What did God say to Adam in Genesis 2:17?
...for in the day that thou eatest thereof thou shalt surely die.
No comments:
Post a Comment