O CARIERĂ ÎN ARMATĂ ȘI BOX Partea 4
Am părăsit Texarkana și m-am îndreptat în nord, spre Kansas, iar peste aproximativ o săptămână din acel moment m-am întors în vechiul meu oraș natal. Toți păreau bucuroși să mă vadă, iar eu m-am bucurat să-i văd; dar nu eram împăcat, pentru că aveam încă febra hoinărelii. Am lucrat în minele de cărbune de acolo trei sau patru luni și, în acest timp, am cunoscut un tânăr pe nume Louis. Eram chiar prieteni buni, iar el mi-a spus într-o zi: „Jenks, hai să ne înrolăm în armată.”
„Ei bine”, am spus, „aș putea să fac și asta, căci în rest am încercat tot ce era de făcut.” Îmi doream ceva pe placul sufletului meu, ce nu găsisem niciodată. Am mers în Pittsburg, Kansas, am aplicat pentru înrolare și am fost trimiși la Jefferson Barracks. Pe 29 ianuarie 1908, am fost înrolat în Armata Statelor Unite, în ramura serviciului numit artilerie de coastă.
Desigur, asta s-a dovedit a fi sfârșitul febrei mele de cutreierat, deoarece, odată intrat în armată, trebuie să îți duci termenul până la capăt. Mi-am dat seama că s-au încheiat zilele mele de hoinar. Credeam că am făcut o greșeală, pentru că trebuia să stau închis într-un singur loc mai mult decât oricând; dar m-am hotărât să mă acomodez. Chiar aveam un scop în viață acum. Mi-ar lua tot timpul să vă spun tot ce s-a întâmplat în acești trei ani de înrolare; dar în câteva cuvinte vă voi spune că am practicat multe jocuri de noroc, am băut mult și mi s-a părut că am mers din lac în puț.
M-am apucat de box, am bătut câțiva oameni buni și am primit câteva bătăi bune. Dar, oricum, am stat trei ani și am trecut prin greutăți, prea multe ca să le enumăr. Am văzut multe lucruri și am făcut multe lucruri pe care le credeam foarte distractive la acea vreme, dar totuși a existat ceva ce mi-am dorit și nu am găsit niciodată.
Chiar înainte de expirarea termenului meu, comandantul din St. Columbia, Washington, m-a sunat și a stat de vorbă cu mine. În acești trei ani am câștigat multe titluri sau aprecieri; iar când l-am întâlnit pe ofițer, acesta mi-a spus: „Văd că îți expiră termenul. Ce ai de gând să faci? Ai de gând să te înrolezi?”
„Ei bine, mă gândeam la asta”, am spus. „Avem nevoie de tine”, a spus el, „și trebuie să te avem cu noi.” I-am spus că vreau să mă întorc acasă să-mi văd apropiații. El a zis că va aranja asta, că îmi va da trei luni și a adăugat: „Îți vom crește salariul cu trei dolari pe lună.” I-am zis că m-am hotărât să nu mă înrolez din nou în acel moment, dar dacă, în timpul acordat, mă voi decide să mă reînrolez, mă voi alătura companiei sale.
Am mers în Mulberry, Kansas. Puteam să văd multe momente bune în fața mea și mulți m-au pus să mă pregătesc pentru o partidă de box; nu a trecut mult timp până a apărut un meci de box pentru mine. Trebuia să mă lupt cu Tom Curly din Scamon, Kansas. Desigur, a trebuit să ne antrenăm, așa că m-am băgat și m-am antrenat pentru meci. Pe 4 mai 1911, m-am luptat în ultimul meu meci de box. Lupta a durat cinci runde, iar eu am câștigat; dar s-a întâmplat printr-un cnocaut.
A CAREER IN THE ARMY AND IN PRIZE FIGHTING Part 4
I left Texarkana and went north toward Kansas, and in about a week from that time I came back to my old home town. Everyone seemed glad to see me, and I was glad to see them; but I wasn’t satisfied because I still had the roaming fever. I worked in the coal mines there for three or four month, and during this time I got acquainted with a young man by the name of Louis. We were rather good chums, and he said to me one day, “Jenks, let’s you and me join the army.”
“Well,” I said, “I might as well do that, as I have tried everything else there is to do.” I wanted something to satisfy my soul, and I had never found it. We went to Pittsburg, Kansas, and applied for enlistment and were sent to the Jefferson Barracks. On January 29, 1908, I was put in the United States Army, in the branch of the service called the coast artillery.
Of course, this proved to be the end of my road fever because, once in the army, you have to serve your term out. I realized that my tramping days were over. I thought I made a mistake, because I had to be confined to one place longer than I had ever been before; but I resolved to make the best of it. I really had an aim in life now. It would take all my time to tell you all that happened during those three years of enlistment; but in a few words I’ll say that I did a lot of gambling, a lot of drinking, and went from, what seemed to me, bad to worse.
I took up prize fighting, whipped some good men, and got some hard whippings. But, anyway, I stayed three years and went through some hardships that are too numerous to mention. I saw many things and did many things that I thought at that time were a lot of enjoyment, but yet there was something that I had longed for that I had never found.
Just before the expiration of my term of the service the Commander of St. Columbia Washington, called me and had a talk with me. During these three years I had gained many titles or ratings; and when I met the officer, he said to me, “I notice that your term of service is about up. What do you think you will do? Are you going to enlist?”
“Well, I was thinking about it,” I said. “We need you,” he said, “and we must have you with us.” I told him that I wanted to go home and see my people. He said he would fix that, and he said he would give me three months, and added, “We will raise your salary three dollars on the month.” I told him I had decided not to re-enlist at the present time but if in the allotted time I did decide to re-enlist I would join his company.
I went to Mulberry, Kansas. I could see many good times before me, and many people had me all fixed for a prize fight, and it wasn’t long until there was a fighting match for me. I was to fight Tom Curly of Scamon, Kansas. Of course, we had to have some training so I went in and trained for the fight. May 4, 1911, I fought my last prize fight. The fight lasted five rounds, and I won; but it was by a knock-out.
