Părtinitor De Persoane, Capitolul 3, Partea 1
Dacă Duhul Sfânt v-a convins de păcat după ultimul capitol, lăsați-mă să vă spun ceva: Oricine este părtinitor către o persoană comite păcat.
Mergeți la lacov 2:9:
Dar dacă daţi dovadă de părtinire, săvârşiţi un păcat şi sunteţi condamnaţi de Lege ca unii care încălcaţi Legea.
Dacă sunteți părtinitor de persoane, voi comiteți un păcat și încălcați legea.
Presiunea în Duh
Aici este o poveste care v-ar putea ajuta. În 1987, tatăl meu a fost programat să se supună unei intervenții chirurgicale în Missouri, unde locuiește el. Doctorii aveau de gând să utilizeze o tehnică cu baloane pentru a elibera un blocaj în arterele coronare.
Deși știam în duhul meu că operația nu va fi serioasă, a existat o presiune mare în duhul meu pentru a merge la Missouri. Tatăl meu avea aproape 80 de ani și medicii i-au spus că s-ar putea să moară în timpul procedurii.
Spiritele din medici și din familia mea au încercat să mă sperie să merg în Missouri. Tatăl duhurilor, Cel din ceruri care îmi direcționează pașii, mi-a spus să rămân în Texas. I-am spus familiei mele, "Când Dumnezeu îmi va spune să vin, voi fi acolo."
În timp ce făceau teste pe inima lui, medicii au descoperit o tumoare în unul din rinichii tatălui meu și au spus că rinichiul ar trebui să fie îndepărtat chirurgical. Dumnezeu mi-a spus "Mergi" și m-am dus.
Un prieten apropiat de-al meu, un om pe care îl consider un frate în Domnul -- și eu nu îi consider așa pe toți care se numesc pe ei frați – s-a oferit să mă ducă la Missouri în avionul său și noi am decis că aceasta a fost voia lui Dumnezeu, ca el să facă acest lucru.
Am plecat din McKinney, Texas, am zburat în nord și în timpul în care noi traversam Râul Roșu am dat peste o serie de furtuni. Eu nu sunt un pilot, dar am fost într-o mulțime de avioane și nu am mai văzut așa ceva.
Furtuni se formau direct în fața noastră. Am încercat să mergem peste ele și pe lângă ele, dar de fiecare dată când ne-am îndreptat spre o deschidere în nori, o altă furtună se forma în fața noastră.
Vei Ajunge Acolo Unde Ești Trimis
După 30 de minute am început să mă rog. Știam că am rezistat spiritelor rele și că L-am ascultat pe Dumnezeu neplecând către Missouri mai devreme, dar am știut, de asemenea, că Dumnezeu m-a trimis atunci când, în cele din urmă, m-am dus.
Cum stăteam acolo, Dumnezeu mi-a spus, "Te-am trimis vreodată undeva unde nu ai ajuns?" I-am spus, "Nu, Doamne," apoi m-am relaxat și l-am privit pe prietenul meu cum încerca să zboare în jurul acelor nori.
O clipă mai târziu, Dumnezeu mi-a spus, "Va trebui să meargă pe sub aceste furtuni pentru a scăpa de ele." M-am așezat în liniște, fiindcă nu eu pilotam avionul și pentru că știu că trebuie să stau în liniște când cineva operează ceva despre care eu nu știu nimic.
După 15-20 de minute, prietenul meu s-a uitat la mine și a spus, "Cred că trebuie să mergem pe sub acești nori." Am spus, "Ai mintea lui Dumnezeu, fiindcă aste e ceea ce El mi-a spus acum 15 minute."
Ne-am dus dedesubtul furtunii, am găsit o cale clară de zbor și ne-am îndreptat către nord. În procesul de a evita furtunile, am deviat către est mai mult decât vreunul dintre noi am realizat. Am ajuns deasupra unui oraș și ne-am uitat la el. Am văzut autostrada interstatală și un râu și am crezut că orașul a fost Tulsa.
Am zburat deasupra autostrăzii pentru câteva minute, dar nu am recunoscut niciunul din orașele de mai jos de noi. Acest lucru a fost ciudat pentru mine, pentru că știam autostrada ca pe propria palmă.
Prietenul meu s-a uitat la hartă și a spus, "Aceste orașe nu se află pe partea bună a autostrăzii." Am spus eu, "Aceasta nu este autostrada bună." După cum s-a dovedit, în loc de Tulsa, orașul deasupra căruia zburam a fost Fort Smith, Arkansas.
Fără Combustibil
După ce am realizat asta, avionul a rămas fără combustibil. În procesul evitării furtunilor, prietenul meu a uitat să comute rezervoarele de combustibil. Zburam liniștit, și de-odată avionul a tușit, apoi a murit. A fost prima oară când mă aflam într-un avion care a început să se prăbușească, așa cum făcea acesta.
Prietenul meu mi-a dat microfonul și a spus, "Ia asta." Nu știam ce se pregătea el să facă, dar am știut că trebuie să caut un teren pentru a-l ajuta să dirijeze avionul jos, fiindcă știam că Dumnezeu mi-a spus că o să ajung acolo unde El m-a trimis.
Nu mi-a fost frică. Nu aveam nicio teamă, chiar dacă cineva crede sau nu asta. Mă gândeam că, în cel mai rău caz, vom rămâne o scurtă perioadă într-unul din câmpurile de mai jos, pentru că motorul nu mergea și știam că avionul nu va mai rămâne mult timp în aer.
După ce prietenul meu a încercat ce a încercat, după două sau trei încercări, motorul a pornit. Motorul pornea și avionul se ridica un pic, apoi motorul murea – pornea, se ridica și murea.
După a treia încercare, motorul a început să meargă. După ce ne-am stabilizat, l-am întrebat, "Ce s-a întâmplat?" El a spus că a uitat să schimbe rezervoarele de combustibil. Apoi am aterizat și am aflat unde ne aflam.
Am zburat către Missouri fără alte probleme, dar nu am putut înțelege toată confuzia prin care am trecut. Am participat la intervenția chirurgicală a tatălui meu, care a mers bine, și a doua zi după operație, prietenul meu și un alt pilot s-au întors după mine.
Respecters Of Persons, by Doyle Davidson, Chapter 3 Part1
If the Holy Spirit is convincing you of sin after the last chapter, let me tell you something else: Anyone who is a respecter of persons commits sin.
Turn to James 2:9:
But if you have respect of persons, ye commit sin, and are convinced of the law as trangressors.
If you are a respecter of persons, you commit sin, and you transgress the law.
Pressure in the Spirit
Here is a story that might help you. In 1987, my father was scheduled to undergo surgery in Missouri, where he lives. The doctors were going to use a balloon technique to clear some blockage in his coronary arteries.
Although I knew in my spirit that the operation was not serious, there was a tremendous pressure in the spirit for me to go to Missouri. My father was nearly 80 years old, and the doctors had told him that he might die during the procedure.
The spirits in the doctors and in my family tried to frighten me into going to Missouri. The Father of spirits, the One in heaven who directs my steps, said to stay in Texas. I told my family, “When God tells me to come, I’ll be there.”
While they were running tests on his heart, the doctors discovered a tumor in my father’s kidney and said the kidney would have to be removed surgically. God said, “Go”, and I went.
A close friend of mine, a man I consider a brother in the Lord—and I do not consider everyone who calls himself one a brother—volunteered to fly me to Missouri in his plane, and we decided that it was the will of God for him to do so.
We left McKinney, Texas, flying north, and about the time we crossed the Red River, we ran into a series of thunderstorms. I am not a pilot, but I have been in a lot of airplanes, and I had never seen anything like it.
Thunderstorms would form directly in front of us. We tried to go over them and around them, but every time we headed for an opening in the clouds, another storm would form in front of us.
You Will Arrive Where You Are Sent
After about 30 minutes, I began to pray. I knew that I had been resisting evil spirits and obeying God by not going to Missouri sooner, but I also knew that God had sent me when I finally went.
As I sat there, God said to me, “Have I ever sent you anywhere that you did not arrive? I said, “No, Lord,” then I relaxed and watched my friend try to fly around those clouds.
A moment later, God said, “He’ll have to go under those thunderstorm to get through.” I sat quietly, because I was not flying the airplane, and I have enough sense to be quite when someone is operation something I know nothing about.
After 15-20 minutes, my friend looked at me and said, “I believe I am going to have to go under these clouds.” I said, “You have the mind of God, because that’s what He told me about 15 minutes ago.”
We went under the storms, found some clear flying, and headed north. In the process of avoiding the storms, we had drifted much farther east that either of us had realized. We arrived over a city and looked at it. I saw the interstate highway and a river, and I thought it was Tulsa.
We flew above the interstate for a few minutes, but I did not recognize any of the towns below us. That was strange to me, because I knew the highway like the palm of my hand.
My friend looked at the map and said, “These towns are not on the right side of the interstate.” I said, “This is not the right interstate.” As it turned out, instead of Tulsa, the city we had flown over was Fort Smith, Arkansas.
Out of Fuel
After we realized that, the plane ran out of fuel. In the process of avoiding the thunderstorms, my friend had forgotten to switch the fuel tanks. We were flying along smoothly, and suddenly the plane coughed once, then died. That was the first time I had ever been in an airplane that began sinking, but that one did.
My friend handed me the microphone and said, “Take this.” I did not know what he was preparing to do, but I knew that I was going to look for a field to help him direct the plane down, because I knew God had told me that I was going to arrive where He sent me.
I was not afraid. I had no fear at all, whether anyone believes that or not. I thought that, at the worst, we might be detained a short time in one of the fields below us, because the engine was not running, and I knew that plane was not going to stay in the air much longer.
Whatever my friend did, the engine started after two or three attempts. The engine would start, and the plane would lift up a little, then the engine would die—start, lift up, and die.
On about the third try, the engine began to run. Once we were settled, I asked him, “What happened?” He said that he had forgotten to switch the fuel tanks. Then we landed and found out where we were.
We flew on to Missouri without any more problems, but I could not understand all the confusion we had been through. I attended my father’s surgery, which went fine, and the day after the surgery, my friend and another pilot returned for me.
