ISUS PE CRUCE/JESUS ON THE CROSS By Doyle Davidson Chapter 4 Part 2 română/engleză

America trebuie să se Pocăiască, Capitolul 4, Partea 2

Statele Unite ale Americii trebuie să se pocăiască. Trebuie să creadă în Dumnezeu. Nu există nicio autoritate pe pământ, decât dacă Dumnezeu o oferă – nici măcar Congresul Statelor Unite. Pe unii din acei oameni i-ar șoca dacă ar citi Romani 13:4 și ar afla că ei sunt niște simple instrumente, sau miniștri, ale lui Dumnezeu pentru ca eu și voi să facem bine dacă Îl ascultăm pe El.

În Luca capitolul 11, Isus se află la cină cu unul dintre farisei și El spune în versetul 42:

Dar vai de voi, fariseilor! Căci voi daţi zeciuială din mentă, din rută şi din orice zarzavat, dar neglijaţi dreptatea şi dragostea lui Dumnezeu! Pe acestea trebuia să le faceţi, iar pe acelea să nu le neglijaţi!.

Unul dintre experții în lege a răspuns și i-a zis Lui:

Învăţătorule, spunând aceste lucruri, ne insulţi şi pe noi! (v. 45).

Acest expert în lege a fost ofensat. Apoi Isus a spus:

Vai şi de voi, experţi în Lege! Căci îi faceţi pe oameni să ducă poveri grele de purtat, dar voi nu le atingeţi nici măcar cu unul din degetele voastre! (v. 46).

Vai de voi! Căci voi zidiţi mormintele profeţilor pe care i-au ucis strămoşii voştri! (v. 47).

Prin urmare, voi sunteţi martori şi încuviinţaţi faptele strămoşilor voştri, căci ei i-au ucis, iar voi le zidiţi mormintele! (v. 48).

De aceea înţelepciunea lui Dumnezeu a zis: «Le voi trimite profeţi şi apostoli, însă pe unii dintre ei îi vor ucide, iar pe alţii îi vor persecuta» (v. 49):

Dumnezeu a trimis apostoli și prooroci și în America.

Isus a continuat în versetul 50:

Ca să se ceară de la această generaţie sângele tuturor profeţilor, care a fost vărsat de la întemeierea lumii;

Dumnezeu va cere "experții în lege" ai acestei generații -- congresiști și senatori și legislatori -- pentru a da socoteală pentru acțiunile lor.

Isus încheiat, în versetul 52:

Vai de voi, experţi în Lege! Căci aţi luat cu voi cheia cunoaşterii; nici voi n-aţi intrat şi i-aţi împiedicat astfel şi pe cei ce intrau!.

Orice congresist care ar spune că Congresul și nu Dumnezeu are autoritatea de a face legi a pus deja deoparte cheia cunoașterii.

Dumnezeu va Conduce în America

Este timpul pentru ca proorocii și apostolii care au cuvântul lui Dumnezeu în gurile lor să vorbească atât “prinților din America” cât și profeților care tencuiesc cu "tencuială din ipsos" și să le spună că Dumnezeu le va cere socoteală.

Acest popor nu este gata pentru Dumnezeu, dar va fi gata. Aceasta este cea mai glorioasă oră din istoria pământului. Vi-L puteți imagina pe Dumnezeu corectând cele patru miliarde de oameni de pe pământ și guvernând în mijlocul lor?

Este asta puterea? Slava adusă lui Dumnezeu, asta este puterea. Acesta este Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov.

Isus i-a spus lui Pilat, guvernatorului Roman, "N-ai avea nicio autoritate asupra Mea dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus." Asta e ceea ce El spune Statelor Unite astăzi.

Pur și simplu rugați-vă

Ce putem face noi, ca și creștini, referitor la această națiune? Uneori Dumnezeu îmi spune mie ce să fac, iar alteori este tăcut. Îl voi întreba eu, "Doamne, ce vrei să fac eu?" El îmi spune, "Pur și simplu roagă-te. Pur și simplu mulțumește-mi.". Eu întreb "Ce ai de gând să faci?". Răspunsul Lui va fi, "Mulțumește-Mi."

În ceea ce privește Statele Unite, tot ce știu să fac e să-I mulțumesc Lui. Nu știu ce se va întâmpla. Dar când este gata, Statele Unite vor ști că "Dumnezeu este pe tronul Său" așa cum oamenii religioși spun.

Când președintele Bush a fost ales în 1988, a promis că Statele Unite vor fi o "națiune mai amabilă, mai blândă". Acest lucru m-a deranjat în duhul meu. M-am gândit pentru mulți ani că politicile economice ale acestei națiuni au fost iresponsabile și nu am fost sigur că America are nevoie să fie o națiune mai "blândă".

Domnul a știut că am fost tulburat și într-o noapte când mă rugam, Dumnezeu mi-a vorbit clar: "Nu te teme; Eu sunt cu președintele Bush." Permiteți-mi să vă spun că acest lucru m-a mângâiat si ar trebui să vă mângâie și pe voi.

America Must Repent, by Doyle Davidson, Chapter 4 Part 2

The United States of America must repent. It must believe God. There is no authority in the earth unless God gives it—not even the Congress of the United States. It would shock some of those people to read Romans 13:4 and find out that they are merely instruments, or ministers, of God for you and me to do good if be obey Him.

In Luke chapter 11, Jesus was at dinner with one of the Pharisees, and He said, in verse 42:

But woe unto you, Pharisees! For ye tithe mint and rue and all manner of herbs, and pass over judgment and the love of God: these ought ye to have done, and not to leave the other undone.

One of the lawyers answered, and said to him:

Master, thus saying thou reproaches us also (v. 45).

This lawyer was offended. Then Jesus said,

Woe unto you also, lawyers! for ye lade men with burdens grievous to be borne, and ye yourselves touch not the burdens with one of your fingers (v. 46).

Woe unto you! for ye build the sepulchers of the prophets, and your fathers killed them (v. 47).

Truly ye bear witness that ye allow the deeds of your fathers: for they indeed killed them, and ye build their sepulchers (v. 48).

Therefore also said the wisdom of God, I will send them prophets and apostles, and some of them they shall slay and persecute (v. 49):

God has sent prophets and apostles to America, too.

Jesus continued, in verse 50:

That the blood of all the prophets, which was shed from the foundation of the world, may be required of this generation;

God will require the “lawyers” of this generation—the congressmen and senators and legislators—to give account for their actions.

Jesus concluded, in verse 52:

Woe unto you lawyers! for ye have taken away the key of knowledge: ye entered not in yourselves, and them that were entering in ye hindered.

Any congressman who would say that Congress and not God has the authority to make laws has taken away the key of knowledge.

God Will Rule in America

It is time for the prophets and apostles who have the word of God in their mouths to speak both to the “princes” of America and to the prophets who daub them with “untempered morter,” and tell them God will require them to give account.

This nation is not ready for God, but it is going to become ready. This is the most glorious hour in the history of the earth. Can you imagine God correcting the four billion people on the earth and ruling in the midst of them?

Is that power? Glory be to God, that is power. That is the God of Abraham, Isaac, and Jacob.

Jesus said to Pilate, a Roman governor, “You could have not have any power unless it were given to you from above.” That is what He is saying to the United States today.

Simply Pray

What can we as Christians do about this nation? Sometimes God tells me what to do, and other times He is silent. I will ask Him, “God what do you want me to do?” He tells me, “Simply pray. Simply thank Me.” I ask, What are you going to do?” His answer will be, “Thank Me.”

With respect to the United States, all I know to do is thank Him. I do not know what will happen. But when it is over, the United States will know that “God is on His throne,” as religious people would say.

When President Bush was elected in 1988, he promised that the United States would be a “kinder, gentler nation.” That bothered my spirit. I had thought for years that the economic policies of this nation were irresponsible, and I was not sure that America needed to be a “gentler” nation.

The Lord knew I was troubled, and one night as I was praying, God spoke to me clearly: “Fear not; I am with President Bush.” Let me tell you, that comforted me, and it should comfort you.

Master Potter Keith Leahy

Words and music by Keith Leahy

Copyrighted 2003

Izbăvirea prizonierilor

Aceasta este o mărturie puternică a unui prieten bun. / This is a powerful testimony by my good friend.

Francesco (Frank) Venditto, unchiul meu, s-a născut în Napoli, Italia. A venit în America cu mama și tatăl său și încă doi frați atunci când avea un an, prin 1921 sau 1922.

Părinții săi, Luigi Venditto și Maria Carman (Tranquillo) Venditto s-au născut amândoi în Italia și după ce au venit în America au mai avut încă șase copii. Din nefericire, unul dintre copii a avut un accident – bebelușul stătea lângă foc pentru a se încălzi și o flacără a ieșit și l-a ars. Se pare că bunica mea a lipsit pentru un singur moment, iar el a murit din cauza arsurilor și a traumei.

Când eram mic, voiam mereu să îl întreb pe unchiul meu despre experiențele sale din Al Doilea Război Mondial. Aveam în jur de 8-10 ani și țin minte că mama mea se enerva că puneam atât de multe întrebări. Voiam mereu să stau și să ascult ce avea el de spus despre aventurile sale.

Uncle Frankie with the rest of the crew

Să mergem acum mai departe. Francesco a terminat liceul și în 1941 s-a înrolat în armata Statelor Unite. Tatăl meu și fratele său, (Francesco) Frank, aveau amândoi sub vârsta legală când s-au înrolat. Fratele lui Frank, Michael, cărora li se spunea cu drag “Frankie și Mickie”, s-a înrolat și el în armată.

Uncle Mickie

Mickie a fost staționat în Hawaii, într-o unitate de rezervă secretă care nu a fost descoperită decât după război. A fost ținută secret în mod intenționat și el era în drum spre Japonia pentru invazia japoneză atunci când au căzut bombele atomice de la Hiroshima și Nagasaki.

Uncle Mickie, Nov. 17, 1945 Dedication Exercise Camp Mardin, Honshu, Japan

A rămas în Japonia pe parcursul restului războiului până când a fost trimis acasă în statul de origine. Țin minte cum stăteam la picioarele lui Frankie în sufrageria vechii case, complet fascinat, ascultându-l cum vorbește despre război. O întâmplare comică a fost atunci când cineva a întrebat dacă poate cineva să conducă un jeep. Bineînțeles că Frankie nu știa, dar el a spus imediat: “Eu știu!” Și așa a primit sarcina de a fi șoferul jeepului unui colonel complet orb.

Frankie with Colonel in Cannes

El se baza pe cum era în campania europeană și a condus în toată Africa și Europa pentru armata Statelor Unite. A călătorit în campania Africii de Nord, în Italia, Franța, Danemarca și mai apoi Germania și Austria.

Frankie in the Swiss Alps and a pic of an 88 Tunis

Dacă ați văzut filmul “Camarazi de război (Band of Brothers)”, unchiul meu a luptat în multe bătălii de acel gen. Țin minte cum îmi spunea povestea despre cum a fost în “Bătălia din Bulge”. El stătea într-un loc de observare la înălțime împreună cu colonelul, uitându-se la luptă. Povestea despre cum dormea sub jeep noaptea și cum se mișca pământul din cauza bombelor și a bătăliei care se desfășura în forță. Cu siguranță că a văzut multe. Nu intra foarte mult în detalii și povestea cu grijă numai lucrurile despre care știa că e confortabil să vorbească.

Frankie with crew, he was later promoted to Sergeant

Mai spunea o poveste, despre un moment în care conduceau în prima zi de după dezastru, când cineva înjura o furtună și spunea: “Pleacă… pleacă de aici!” S-a întors și acolo era generalul Patton care ținea cele două pistoale cu mâner de perlă de calibru 45 și înjura către el. Frank a spus că a reușit să se dea la o parte și să îl lase să treacă. A spus că situația a fost exact ca în filmul Patton, zicând că generalul Patton era un individ dur dat naibii.

Țin minte o altă întâmplare despre când mi-a spus că a eliberat prizonieri dintr-un lagăr de concentrare. A trebuit să împuște câinii de pază ca să poată intra în lagăr. A ținut minte cum a văzut un bărbat evreu dezbrăcat, tot piele și os, și a încercat să vorbească cu el. Bărbatul a fugit pe lângă el, Frankie a început să îl strige “Hei, hei!”, dar tot ce a mai putut să vadă a fost spatele gol al bărbatului care fugea pe deal, până când a dispărut la orizont. Frankie mi-a spus că acea imagine nu i-a ieșit niciodată din minte.

De multe ori, mama mea se supăra pentru că puneam prea multe întrebări și îmi spunea să îl las pe Frankie în pace. Ei bine, nu o ascultam, pentru că eram atât de fascinat de poveștile lui și știam că o să primesc noi informații și bucăți de povești de fiecare dată când puneam o întrebare.

Frankie mi-a spus că a mers la Cuibul de vulturi al lui Hitler. Poate știți ce era acest loc, era locul lui de retragere unde ținea toate prăzile. Acolo era aurul, argintul, tablourile și tot felul de alte lucruri pe care Hitler le colecționa. Unchiul meu spune că ține minte cum a văzut tablourile, dar că dacă știa că erau Rembrandt, sigur avea unul astăzi; el nu știa nimic despre tablouri. Apoi generalii au venit și li s-a spus să plece, iar generalii au trimis camioane pentru a lua toate bunurile.

Frankie a adus tot felul de lucruri din război: pistoale Luger germane, medalii, inele și avea și un pumnal de ofițer cu mâner de perlă. Aducea aceste obiecte în casă și ne lăsa să ne uităm la toate. A luat și multe bancnote și monede germane care nu aveau nicio valoare monetară. Încă am o monedă care este foarte prețioasă. Frankie a cumpărat aceiași mașină de personal pe care o folosea și Hitler, dar armata nu l-a lăsat să o transporte în State, așa că a lăsat-o acolo. Într-un final, a donat toate acestea Asociației Veteranilor de Războaie Străine.

Legat de viața personală a lui Frankie, acesta a fost logodit o dată, dar relația nu a funcționat din nu stiu ce motiv, așa că a rămas necăsătorit pe tot parcursul vieții. Era un bărbat foarte blând, dar și foarte puternic și era foarte plăcut să îi fii în preajmă; dar atunci când se enerva, era cel mai bine să stai la o parte din calea lui. Unchiul Frankie a fost un bărbat foarte generos. După război, a lucrat ca tâmplar calificat și ca fermier cu fratele său. El a construit casa în care eu am copilărit și multe alte case din zona mea. Frankie a mai avut și o companie ce punea fundații pentru case, iar mai apoi în viața sa a lucrat cel mai mult ca fermier. Obișnuia să spună: “Copii, de ce aveți nevoie de toate lucrurile astea, când aveți aerul liber și puteți lucra ca fermieri și vă puteți bucura de tot ce a făcut Dumnezeu?” Unchiul meu a trăit o viață foarte simplă și atunci când a murit a lăsat o avere bună surorii sale. Chiar avea haine noi pe care nu le-a purtat niciodată. De obicei se îmbrăca într-un tricou alb sau albastru, cu pantaloni kaki și cizme de fermă. Cred că mai avea una sau două jachete sport și un costum pentru biserică și asta era tot.

Mi-a trecut prin minte, în timp ce compuneam această mărturie, că Dumnezeu a ales membri ai familiei mele să lupte într-un război care în final a eliberat poporul evreu. Isus din mine este același și astăzi ca cel ce s-a dus să elibereze evreii și neamurile.

Luca 4:18-19 spune:

Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia, M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea şi orbilor, căpătarea vederii, să dau drumul celor apăsaţi (v. 18),

Și să vestesc anul de îndurare al Domnului (v. 19).

Dumnezeu să binecuvânteze,

Keith Leahy