My miracle / Mărturie despre miracolul meu / română și engleză

Mărturie despre miracolul meu

de Diane Atkinson Baker

Tocmai plecasem de la Expoziția Downton Abbey, încercam să consult harta pentru a mă întoarce la hotel, și,  din anumite motive, nu am putut să prind nicio legătură. Le-am trimis un mesaj copiilor în care le-am spus că îi voi suna când ajung înapoi la hotel. Mi-am pus telefonul în haină și am traversat strada. Am vrut să scot telefonul imediat după ce am traversat strada, dar nu era acolo. Evident, când l-am pus în buzunarul hainei, am ratat buzunarul și telefonul a căzut pe stradă. Când m-am întors, era un tip acolo, uitându-se la telefonul lui, și l-am întrebat dacă nu cumva a găsit acel telefon. A spus că nu și mi l-a arătat. I-am explicat ce s-a întâmplat, i-am dat numărul meu de telefon și el l-a format. A sunat prima dată, iar a doua oară a intrat direct mesageria. S-a oferit să sune pe cineva pentru mine, dar am refuzat; i-am spus unde stau și l-am întrebat dacă mă îndrept în direcția cea bună către hotel. A fost foarte drăgut, s-a scuzat și a plecat.

M-am tot învârtit pe-acolo timp de 10 minute bune, uitându-mă și continuând să-mi verific buzunarul și geanta. Nu voiam să plec și să recunosc că tocmai îmi pierdusem telefonul. Voiam să plâng, dar știam că dacă aș face asta, nu ar fi doar câteva lacrimi. M-am abținut, având acel sentiment urât. Nu mă puteam gândi decât la faptul că telefonul nu era prevăzut cu o măsură de blocare. Nu-mi păsa de nimic altceva. Eram îngrijorată. Oare cum va avea acea persoană acces la viața mea? În timp ce mergeam mai departe, diavolul  îmi băga tot felul de gânduri în minte. Încerca să mă facă sa-mi fie teamă de faptul că cineva îmi luase telefonul. Am încercat să mă stăpânesc, zicând: «Nu, diavolule!»

Isus a murit pentru păcatele mele, a fost înmormântat  și s-a înălțat din nou a treia zi. Asta este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea mea. Am început să-I aduc aminte de faptul că cred în ceea ce a făcut pentru mine când Și-a sacrificat viața. Toate lucrurile de care avem nevoie au fost făcute pentru noi. Am început să-mi alung îndoiala, necredința și răzvrătirea. I-am adus aminte că știu că totul este posibil dacă am credință. Nu conta faptul că era New York, El putea să-mi aducă telefonul înapoi! Putea să-mi aducă telefonul!

Parcă aș fi trecut pe lângă 20 de blocuri în doar câteva minute. Am ajuns în camera mea și am îngenunchiat. Isuse, fiu al lui David, ai milă! Te rog, Doamne, ai milă! Ce sentiment urât! Era ca și cum aș fi  fost izolată de toată lumea. Trebuia să le spun colegilor mei. Am luat telefonul și am sunat la recepție. Când mi s-a răspuns, tot ceea ce am putut să spun a fost numele meu și faptul că mi-am pierdut telefonul. Femeia a zis: «Da, telefonul tău...este un tip aici.» Parcă se bâlbâia. Am întrerupt-o, zicând: «Vin imediat acolo.»

Merg la ghișeu și femeia îmi zice: «Te așteaptă afară.» Bărbatul îmi spune: «Va ști cine ești când te va vedea.» Ies afară și este același tip cu care vorbisem. Se uită la mine, zâmbește și-mi arată telefonul. Îmi zice: «Am continuat să sun până a răspuns cineva și i-am spus despre tine. M-am întâlnit cu el și mi l-a dat.» Luase numărul de telefon al tipului și m-a rugat să-l sun pentru a-i mulțumi că mi-a restituit telefonul. Doar am dat din cap. Nu mai puteam să scot niciun cuvânt, atât de tare plângeam în hohote, iar el mi-a cerut să-l îmbrățișez. Am intrat înăuntru și personalul de la recepție m-a întrebat ce s-a întâmplat. S-au strâns cu toții de jur împrejur și au dat din cap, zicând: «Așa ceva nu se întâmplă în orașul New York.»

Dacă credeți că asta nu m-a făcut să mă trezesc, vă înșelați. Nu vreau să mai fac alt pas fără să știu care este direcția Lui pentru mine.

Mulțumesc, Isuse, că ești Dumnezeul meu!

Amin!

My Miracle

by Diane Atkinson Baker

I had just left the Downton Abby Exhibit, and was trying to pull up the map to go back to the hotel, and for some reason, I couldn’t get a connection. I text the kids and let them know I would call when I got back to the hotel. I dropped my phone into my coat and crossed the street. I went to get my phone again as soon as I had crossed the street, and it wasn’t there. Evidently when I dropped it into my coat pocket, I missed the pocket, and it dropped on the road. When I turned around, there was a guy there looking at his phone, and I ask him if he just found that phone? He said no and showed it to me. I explained to him what happened, gave him my number and he called it. It rang the first time and the second time it went straight to voicemail. He offered to call someone for me, I said no, I told him where I as staying, and ask if would just make sure I am headed in the right direction to my hotel. He was very nice, apologized, and left.

I paced around there for a good 10 min, looking and continuing to check my pocket and purse. Not wanting to walk away and admit, I had just lost my phone. I wanted to cry, but knew if I did, it wouldn’t be just a few tears. I held them back with this sick feeling. All I could think of was the fact that the phone did not have a lock on it. I didn’t care about anything else. I was worried. What kind of access would this person have into my life. As I walked away, that devil was putting all kinds of thoughts into my head. He was trying to make me afraid for the fact that someone had my phone. I started getting a hold of myself, and said, no devil!

Jesus died for my sins, he was buried, and he rose again the 3rd day. That is the power of God for my salvation. I just started reminding him, that I believed what He did for me when he laid his life down. Whatever we need, has been done for us. I started putting off doubt, unbelief, and rebellion. I reminded him that I knew, anything was possible if I believed. It didn’t matter if it was New York, he could bring my phone back! He could bring my phone to me!

It seemed like I walked 20 blocks in a matter of minutes. I got to my room and fell on my knees. Jesus, thou son of David, have mercy! Please Lord, have mercy! What a sick feeling. It was like I was completely shut off from everyone. I needed to let my coworkers know. I picked up the phone and called the front desk. When they answered, all I could say was my name, and I had lost my phone. She says, “yes, your phone, there’s this guy down here”. She was like stuttering. I just cut her off, and said, I’ll be right there.

I go to the desk, she says, he is waiting outside. He says, he’ll know you when he sees you. I go out, and it’s the same guy I spoke with. He looks at me and smiles and holds up my phone. He says, I just kept calling the number till someone answered, and I told him about you. He met me and gave it to me. He had gotten the guys phone number and ask me to make sure I called him and thanked him for returning it. I just shook my head. I couldn’t say anything, I was sobbing so hard, and he ask for a hug. I go in, and the staff at the front desk ask what happened. They all gathered around, and just shook their heads and said, that doesn’t happen in New York City.

If you think that didn’t wake this girl up, you are mistaken. I don’t want to take another step without knowing what his direction is for me.

Thank you, Jesus, that you are my Lord!

Amen!