What We Teach and Do Water Of Life Doctrine Ceea Ce-i Învățăm Pe Alții ș...

https://www.facebook.com/CandyPam

What We Teach And Do Water Of Life Ministries Doctrine Audio 7

What We Teach And Do
Water Of Life Ministries Doctrine Audio 7
http://www.doyledavidson.com/…/boo…/what_we_teach_and_do.pdf

J. THE BLOOD OF JESUS
1. REDEMPTION
2. JUSTIFICATION
3. RIGHTEOUSNESS
4. SANCTIFICATION

https://soundcloud.com/user-600468245/what-we-teach-and-do-water-of-life-ministries-doctrine-audio-7

Sfințirea lui Elliot Hodge/Sanctification of Elliot Hodge română/engleză Partea 5

Căsătoria și ultimele beții, Partea 5

Cunoscusem atunci o tânără pe nume Iva Prettyman, iar pe 13 mai ne-am căsătorit. Peste un an și ceva s-a născut primul nostru copil. A trăit doar șapte luni și cinci zile, iar Dumnezeu a găsit cumva de cuviință să ni-l ia. Peste aproximativ încă un an s-a născut al doilea copil al nostru și am fost din nou fericiți, ca să zic așa.

Așa cum v-am mai spus, eram un băutor înrăit și ajunsesem atât de rău încât aș fi luat și ultimii cincizeci de cenți din casă să-i cheltui pe băutură și jocuri de noroc. Desigur, soția mă certa din cauza asta, iar eu îi promiteam că mă voi lăsa, dar nu puteam. Au fost multe momente în care aș fi dat orice să mă las de băut, fumat, mestecat și toate jocurile de noroc; dar părea să nu existe niciun remediu pentru mine. Asta vă arată cât de departe ajunsesem cu păcatele. Nu mi-ar ajunge timpul să vă povestesc despre toate relele pe care le-am făcut.

Mă alăturasem Ordinului ,,Odd Fellows” și avansam cu o viteză teribilă. După loja din Ajunul Anului Nou, mă întorceam acasă, când mi-am amintit de o petrecere mare pe care aveau să o dea băieții, așa că m-am dus. Au fost câteva discuții bune acolo, iar eu participasem la câteva dintre ele. Una dintre probleme s-a lămurit, faptul că „Whiskey-ul este mai distrugător pentru omenire decât a fost vreodată”; iar eu am primit decizia legată de discuție.

Chiar în camera de lângă noi erau șaisprezece butoaie și jumătate de bere, butoiașe de whiskey de opt galoane și toate mâncările pe care ni le puteam dori; așa că după discuție am intrat în camera aia și mă gândeam să beau doar câteva pahare, apoi să mă întorc acasă și să spun că am petrecut Anul Nou fără să mă îmbăt. Dar până la ora șase dimineața am băut toată berea și încercam să mai facem rost. Era în jur de ora unsprezece când am ajuns acasă, cu un picior încălțat și celălalt desculț; îmi pierdusem pălăria și eram plin de noroi din cap până-n picioare. Soția mea tocmai plecase la mama ei și nu m-a văzut când am ajuns acasă, împleticindu-mă.

Am intrat în casă; când a ajuns acolo, stăteam întins în pat, pe cuvertura ei curată, plin de noroi. Se făcuse aproape ora opt seara și mi se părea că-mi explodează capul. Soția mea stătea lângă mine, plângând, spălându-mă pe cap cu apă, mai întâi fierbinte, apoi rece. Arătam încă la fel ca atunci când venisem; iar ea mi-a spus că m-a lăsat așa cum eram ca să pot vedea cum arăt. Și mi-a zis: „Ai de gând să te lași vreodată de băut? Va trebui să trăiesc toată viața așa? Aș vrea te fi văzut azi, când ai intrat; știu că n-ai mai face asta niciodată.”

Nu cred că suferisem vreodată atât cât sufeream atunci. Parcă avea să-mi explodeze capul. M-am uitat pe chipul lui Ivy, iar ea plângea; m-am uitat din nou la hainele mele, am simțit noroiul în păr și am spus: „Ivy, o să-ți spun ceva ce n-am spus nimănui, niciodată în viața mea. Nu voi mai face asta niciodată.” Și m-am ținut mereu de cuvânt.

Marriage And Final Bouts Of Drinking Part 5

Now I had met up with a young lady by the name of Iva Prettyman, and on the thirteenth day of May we were married. In a little over a year our first baby was born. He lived just seven months and five days, and somehow God saw fit to take him from us. In about another year our second child was born, and we were happy, so to speak, again.

As I have told you before, I was a hard drinker and had become so bad that I would take the last fifty cents out of the house and spend it for a drink and gamble it away. Of course, the wife would rebuke me for it, and I would promise to stop but I couldn’t. There were lots of times that I would have given anything to stop drinking, smoking, chewing, and gambling of every kind; but it seemed there was no remedy for me. This just shows you how far in sin I had gone. Time would fail me to tell you of all the bad deeds I had done.

I had joined the Order of Odd Fellows and was going at awful speed. After lodge on New Year’s Eve I was starting home when I happened to think of a big party that the boys were going to have, so I went. There were some good debates there, and I had taken part in some of them. One question was “Resolved that whiskey is more destructive to mankind that it ever was”; and I was given the decision on the debate.

Just in the room next to us there were sixteen and a half barrels of beer and eight gallon kegs of whiskey and all the eats that we could possibly want; so after the debate we went into that room, and I thought I would take just a few drinks and then go home and say that I went over New Year’s without getting drunk. But by six o’clock the next morning we had that beer all drunk and were trying to get more. It was about eleven o’clock when I got home with one shoe on and one off, and I had lost my hat and was covered with mud from the soles of my feet to my crown. My wife had just stepped over to her mother’s and had not seen me come staggering home.

I went into the house; and when she got there I was lying on the bed on top of her clean bedspread, mud all over. About eight o’clock that night I came to, and it seemed as though my head would burst. My wife was sitting by me, crying, bathing my head with water first hot and then cold. I was still just as I had come in; and she said that she had left me just as I was so I could see how I looked. And she said to me, “Are you ever going to quit drinking? Am I going to have to live this way all of my life? I wish you could have seen yourself today as you came in; I know you would never do this again.”

Now I don’t believe I had ever suffered so much as I was suffering right then. It seemed as though my head would burst wide open. I looked up into Ivy’s face, and she was crying, and again I looked at my clothes and felt the mud in my hair, and I said, “Ivy, I am going to tell you something I never told anyone in my life. I’ll never do it again.” And I have always kept my word.

Sfințirea lui Elliot Hodge/Sanctification of Elliot Hodge română/engleză Partea 4

O CARIERĂ ÎN ARMATĂ ȘI BOX Partea 4

Am părăsit Texarkana și m-am îndreptat în nord, spre Kansas, iar peste aproximativ o săptămână din acel moment m-am întors în vechiul meu oraș natal. Toți păreau bucuroși să mă vadă, iar eu m-am bucurat să-i văd; dar nu eram împăcat, pentru că aveam încă febra hoinărelii. Am lucrat în minele de cărbune de acolo trei sau patru luni și, în acest timp, am cunoscut un tânăr pe nume Louis. Eram chiar prieteni buni, iar el mi-a spus într-o zi: „Jenks, hai să ne înrolăm în armată.”

„Ei bine”, am spus, „aș putea să fac și asta, căci în rest am încercat tot ce era de făcut.” Îmi doream ceva pe placul sufletului meu, ce nu găsisem niciodată. Am mers în Pittsburg, Kansas, am aplicat pentru înrolare și am fost trimiși la Jefferson Barracks. Pe 29 ianuarie 1908, am fost înrolat în Armata Statelor Unite, în ramura serviciului numit artilerie de coastă.

Desigur, asta s-a dovedit a fi sfârșitul febrei mele de cutreierat, deoarece, odată intrat în armată, trebuie să îți duci termenul până la capăt. Mi-am dat seama că s-au încheiat zilele mele de hoinar. Credeam că am făcut o greșeală, pentru că trebuia să stau închis într-un singur loc mai mult decât oricând; dar m-am hotărât să mă acomodez. Chiar aveam un scop în viață acum. Mi-ar lua tot timpul să vă spun tot ce s-a întâmplat în acești trei ani de înrolare; dar în câteva cuvinte vă voi spune că am practicat multe jocuri de noroc, am băut mult și mi s-a părut că am mers din lac în puț.

M-am apucat de box, am bătut câțiva oameni buni și am primit câteva bătăi bune. Dar, oricum, am stat trei ani și am trecut prin greutăți, prea multe ca să le enumăr. Am văzut multe lucruri și am făcut multe lucruri pe care le credeam foarte distractive la acea vreme, dar totuși a existat ceva ce mi-am dorit și nu am găsit niciodată.

Chiar înainte de expirarea termenului meu, comandantul din St. Columbia, Washington, m-a sunat și a stat de vorbă cu mine. În acești trei ani am câștigat multe titluri sau aprecieri; iar când l-am întâlnit pe ofițer, acesta mi-a spus: „Văd că îți expiră termenul. Ce ai de gând să faci? Ai de gând să te înrolezi?”

„Ei bine, mă gândeam la asta”, am spus. „Avem nevoie de tine”, a spus el, „și trebuie să te avem cu noi.” I-am spus că vreau să mă întorc acasă să-mi văd apropiații. El a zis că va aranja asta, că îmi va da trei luni și a adăugat: „Îți vom crește salariul cu trei dolari pe lună.” I-am zis că m-am hotărât să nu mă înrolez din nou în acel moment, dar dacă, în timpul acordat, mă voi decide să mă reînrolez, mă voi alătura companiei sale.

Am mers în Mulberry, Kansas. Puteam să văd multe momente bune în fața mea și mulți m-au pus să mă pregătesc pentru o partidă de box; nu a trecut mult timp până a apărut un meci de box pentru mine. Trebuia să mă lupt cu Tom Curly din Scamon, Kansas. Desigur, a trebuit să ne antrenăm, așa că m-am băgat și m-am antrenat pentru meci. Pe 4 mai 1911, m-am luptat în ultimul meu meci de box. Lupta a durat cinci runde, iar eu am câștigat; dar s-a întâmplat printr-un cnocaut.

A CAREER IN THE ARMY AND IN PRIZE FIGHTING Part 4

I left Texarkana and went north toward Kansas, and in about a week from that time I came back to my old home town. Everyone seemed glad to see me, and I was glad to see them; but I wasn’t satisfied because I still had the roaming fever. I worked in the coal mines there for three or four month, and during this time I got acquainted with a young man by the name of Louis. We were rather good chums, and he said to me one day, “Jenks, let’s you and me join the army.”

“Well,” I said, “I might as well do that, as I have tried everything else there is to do.” I wanted something to satisfy my soul, and I had never found it. We went to Pittsburg, Kansas, and applied for enlistment and were sent to the Jefferson Barracks. On January 29, 1908, I was put in the United States Army, in the branch of the service called the coast artillery.

Of course, this proved to be the end of my road fever because, once in the army, you have to serve your term out. I realized that my tramping days were over. I thought I made a mistake, because I had to be confined to one place longer than I had ever been before; but I resolved to make the best of it. I really had an aim in life now. It would take all my time to tell you all that happened during those three years of enlistment; but in a few words I’ll say that I did a lot of gambling, a lot of drinking, and went from, what seemed to me, bad to worse.

I took up prize fighting, whipped some good men, and got some hard whippings. But, anyway, I stayed three years and went through some hardships that are too numerous to mention. I saw many things and did many things that I thought at that time were a lot of enjoyment, but yet there was something that I had longed for that I had never found.

Just before the expiration of my term of the service the Commander of St. Columbia Washington, called me and had a talk with me. During these three years I had gained many titles or ratings; and when I met the officer, he said to me, “I notice that your term of service is about up. What do you think you will do? Are you going to enlist?”

“Well, I was thinking about it,” I said. “We need you,” he said, “and we must have you with us.” I told him that I wanted to go home and see my people. He said he would fix that, and he said he would give me three months, and added, “We will raise your salary three dollars on the month.” I told him I had decided not to re-enlist at the present time but if in the allotted time I did decide to re-enlist I would join his company.

I went to Mulberry, Kansas. I could see many good times before me, and many people had me all fixed for a prize fight, and it wasn’t long until there was a fighting match for me. I was to fight Tom Curly of Scamon, Kansas. Of course, we had to have some training so I went in and trained for the fight. May 4, 1911, I fought my last prize fight. The fight lasted five rounds, and I won; but it was by a knock-out.

What We Teach And Do Water Of Life Ministries Doctrine Audio 6

What We Teach And Do
Water Of Life Ministries Doctrine Audio 6
http://www.doyledavidson.com/_media/books/what_we_teach_and_do.pdf

https://soundcloud.com/user-600468245/what-we-teach-and-do-water-of-life-ministries-doctrine-audio-6

G. JESUS BRINGS PEACE
H. HE CARRIED OUR SICKNESS AND PAIN
I. PROSPERITY

What We Teach And Do / Water Of Life Ministries Doctrine Audio 5

What We Teach And Do
Water Of Life Ministries Doctrine Audio 5
http://www.doyledavidson.com/…/boo…/what_we_teach_and_do.pdf

https://soundcloud.com/user-600468245/what-we-teach-and-do-water-of-life-ministries-doctrine-audio-5

B. FORGIVENESS OF SINS
C. RECONCILIATION
D. ABOLISHED THE LAW
E. BECAME A CURSE FOR US
F. MADE JEW AND GENTILE ONE BODY